"-Salut Adi! As dori sa inchirez si eu calculatorul 5 timp de o ora, multumesc!". Dau banii, ma asez timid in fata monitorului de 15 inchi, trag scaunul mai aproape de masuta, duc pointerul pe iconita unei mici navete spatiale cu trei aripi, sub care scrie frumos “Starcraft – Broodwar”, apas tasta “Enter” si astept cuminte sa trec peste loading screen.. Ei dragii mei, cam asa am luat contact cu universul creeat de Blizzard, pe nume Starcraft.
Cred ca nu exista gamer pe lumea asta care sa nu fi testat macar odata jocul Starcraft, deci numele nu incape indoiala cat de cunoscut este. Jocul acesta pot spune ca pentru mine a insemnat o adevarata revolutie in domeniul RTS (Real Trime Strategy – Strategie in timp real) si sunt mai mult decat convins ca nu numai pentru mine, iar aceasta afirmatie poate fii sustiunuta de milioanele de fani din intreaga lume plus zecile de competitii de gaming professional in care Staraftul a tronat de-a lunul a unui intreg deceniu plus inca 2 anisori.
Timpul a trecut, jocul incetisor a inceput sa imbatraneasca (sunt convins ca multi nu imi vor da dreptate, insa parerile sunt impartite), vorba ‘ceea “Nimic nu dureaza o vejnicie”, asa ca intr-o zi calduta de mai in fatidicul an 2007, Blizzard anunta triumfator ca Starcraft 2 este in lucru. Cred ca va puteti imagina ce a insemnat pentru gamerii din intreaga lume acest anunt, o adevarata revolutie pe plan mondial, toata lumea se pregatea de razboiul virtual, precomenzi la toate magazinele din lume, iar in caz ca din unele locuri nu se poate, desigur ca se apela la tot felul de rude din te miri ce meleaguri straine ca sa poata fiecare pune mana pe o copie a celebrului insa nelansatul inca joc. In stilul pur Blizzard insa, jocul a fost lucrat, finisat si desigur amanat timp de 3 ani (care dupa parerea mea au fost cei mai lungi ani din viata unui jucator inrait de Starcraft) iar dupa aceasta lunga perioada de asteptare, a fost intr-un final lansat.
Ei bine da, dragii mei cititori, in cazul in care ati trait in sihaistrie in ultimul an, jocul a fost lansat pe data de 27 Iulie 2010, sub numele de Starcraft 2:Wings of Liberty! Ei bine, acest review se vrea a fi un omagiu (insa voi incerca sa fiu cat se poate de cinstit atat cu partile bune cat si cu partile rele) adus acestui joc si sper sa va faca si o idee despre cat de mult ati pierdut daca nu l-ati jucat inca.
Si de aici prin poveste ca’nainte mult mai este - folosesc aceasta fraza de obicei toate povestile se termina cu protagonistii care traiesc fericiti pana la adanci batraneti, asa cum sper eu ca va ramane si acest review in inimile voastre mult timp de acum incolo.
Draga cititorule, daca ai ajuns sa citesti pana aici, te rog sa imi ierti introducerea ceva mai lunga pe care am facut-o insa cred ca un asemenea joc merita si o scurta istorioara.
Time to kick this review into overdrive!
Dupa cum bine stiti, POVESTEA din Starcraft 1 se termina cu Zergii dominand o buna parte din Galaxie, Protossi pusi pe fuga si Terrani (pamanteni nostrii iubiti – Maria si Ion sa zicem) cu micile lor certuri specifice rasei noastre insa si acestia fugariti de catre Zergi. In Starcraft 2 suntem pusi in fata unui Jim Raynor (nu cred ca are nevoie de nici o introducere) asupra caruia timpul nu a fost deloc bland, putin alcoolic, plin de ganduri si mereu trist pentru ca nu si-a putut salva iubirea (sunt putin dramatic acum, iartati-ma, insa eu asa consider ca este Kerrigan, iubita/izbita/remorca lui Raynor) din mainile Zergilor. In timp ce statea el intr-un bar, ii apare la portita un vechi prieten, pe numele lui de botez Tychus Findlay, care ii propune sa caute impreuna niste artefacte antice (nu v-as putea spune cati ani au exact, insa ar putea fi folosite ca reclama pentru companiile de asigurari, imi si imaginez sloganul “Vedeti aceste artefacte de milioane de ani, ei bine cu noi aveti garantia sutelor de milioane de ani, nu ratati!”) care vandute unor cercetatori care l-au angajat pe Tychus sa le gaseasca valoreaza bani buni. Nu va imaginati ca Raynor isi doreste acesti bani pentru nevoile lui personale (o casa in Maldive, un Ferrari F8000, 10 fete imbracate destul de sumar sau mai stiu eu ce alte nebunii) ci are nevoie de ei pentru a duce mai departe revolutia inceputa impotriva imparatului Arcturus Mengsk, conducatorul Terran Dominion si cel care a dat-o pe Kerrigan pe mana zergilor (deci va dati seama de ce e asa suparat Jimmy pe el –imi permit sa ii spun Jimmy, suntem prieteni vechi trecuti prin multe lupte). Ei bine pe parcursul acestei povesti se vor adauga tot felul de rasturnari de situatie, vechi prieteni se vor alatura lui Jimmy impotriva imparatului (da, sunt convins ca multi dintre voi stiu la cine ma refer si asa ca un mic hint “you have persecuted us for generations..”), iar deznodamantul va fi unul la care sunt convins ca nu va veti astepta, deoarece mie unul nici prin gand nu imi trecea. Va las pe voi sa aflati asta, insa va anunt de pea cum ca povestea a fost gandita pentru a fi impartita in trei parti Wings of Liberty (Campania single player a teranilor), Heart of the Swarm (Campania single player a zergilor) si Legacy of the Void (Campania single player a protosiilor), asa ca mai avem de asteptat pana cand vom afla ce se va intampla pana la urma cu eroii nostri, dar cum rabdarea este o virtute, iar noi gamerii suntem plini de astfel de trasaturi, nu ne plangem!
Acum, sa trecem mai departe si sa luam in vizor folia cu care este invelit acest pachet de intamplari - vizor, folie, pachet.. haideti stiu ca v-ati dat seama ca in urmatoarele randuri va voi vorbi cate putin despre partea GRAFICA a jocului
Din punct de vedere visual jocul este exact asa cum trebuie sa fie, nici foarte colorat, insa e drept si-a mai pierdut din aerul acela intunecat pe care primul joc il avea. Multi spun ca acesta este un lucru rau, insa mie nu mi se pare deloc asa, in fond, tehnologia a avansat, nu vad de ce putin de eye-candy ar dauna acestui univers intunecat. Cred ca nu puteti sa spuneti ca un Marine topit de acidul unui Roach, vazut de la “firul ierbii” este un spectacol visual ce va displace, sau acelasi Marine spintecat de lamele de laser ale unui Zelot infuriat sau ars de focul unui Hellion putin cam beat care nu mai distinge prietenul de neprieten. Nu am intalnit prea multe buguri grafice, asa ca nu am nimic rau de spus despre aspectul acesta al jocului, isi face treaba si asta e ceea ce conteaza. Cei care vor ca jocul sa fie mai intunecat, sa dea luminozitatea monitorului la minim pentru numele lui Dumnezeu! Si pentru ca tot suntem aici, va dau cuvantul meu, artistii si graficienii de la Blizzard merita numai cuvinte de lauda, totul arata exceptional. Si stati sa vedeti cinematicurile!
Daca tot am trecut de partea anatomica a corupului care se ocupa cu privitul si am vazut ca ochii ne sunt destul de bine rasfatati, sa trecem si la cea care se ocupa cu auzitul, iar aici dragii mosului (da, da, stiu ca nu sunt mos, dar trebuie sa par si eu un bunic ce spune povesti langa foc!) jocul este absolut genial, cel putin din punctul meu de vedere. SOUNDTRACK-UL jocului este unul de exceptie, doar Blizzard nu a dezamagit niciodata la capitoul acesta (si nu numai), melodiile fiind foarte atent alese in functie de situatiile care ti se ivesc in cale (un ritm mai alert atunci cand este nevoie, sau ceva mai lent cand ni se spune povestea tragica a unor refugiati). Sunetele din joc sunt si ele pe masura, va spun cu mana pe inima (desi poate par cam sadic) ca este un specatcol auditiv atunci cand iti auzi armatele cum mor si cum striga disperate dupa ajutor, sau cand ai putin timp de respiro si incerci sa enervezi diferite caractere din joc, ce iti vor raspunde cu niste afirmatii de zile mari, la care sunt convins ca va veti distra copios! Haideti sa va dau si un mic exemplu care mi se pare destul de convingator: "Whenever I see a world untouched by war, a world of innocence, a world of lush forests and clear rivers... I really just wanna nuke the crap out of it!". Va las pe voi sa descoperiti al cui este acest quote (citat).
E bine si cum ne apropiem de final, voi incerca sa va vorbesc in cateva cuvinte despre partea de GAMEPLAY a jocului. Cred ca ma pot folosi de cuvintele cuiva mai destept decat mine si pot descrie gameplayul intr-o singura propozitie: “One minute to learn, a lifetime to master” si intr-adevar nu este nimic mai adevarat. Jocul acesta are un gameplay atat de variat incat nu cred ca va puteti plictisii vreodata de el, puteti incerca zeci de strategii impotriva adversarilor umani cat si a inteligentei artificiale (care uneori va va surprinde, alteori va va face sa va intrebati daca cel care a programat A.I. –ul nu cumva era beat). Multi jucatori din garda veche (cei care au jucat Starcraft 1 din scoarta in scoarta si au ajuns sa il stapaneasca) spun ca meciurile de Starcraft 2 nu mai sunt atat de “vii”, atat de spectaculoase, insa este doar la inceput de drum, sunt convins ca in timp vor ajunge nu numai la fel de bune, ci mult mai bune si ne vom uita la ele cu la fel de multa curiozitate si anxietate!
Am sa incerc sa mentionez intr-un paragraf care sunt si partile negative dupa parerea mea, pentru ca asa cum am promis inca de la inceput, voi incerca sa fiu impartial. Cred ca cel mai mare minus care ii poate fi atribuit este povestea, deoarece sunt convins ca se putea mai bine. Uneori replicile personajelor principale sunt seci si parca nu mai au acelasi rasunet in sufletele noastre, ca cele ale lui Tassadar de exemplu. Parca se termina totul prea brusc, lucru care te face sa te intrebi "Mai frate, dar de ce nu am ajuns eu mai devreme aici sa pot petrece mai mult timp in deznodamant?". Sunt convins ca in urmatoarele doua expensionuri nu va mai fi cazul de asa ceva, deoarece suntem deja "intrati in paine" deci nu mai este nevoie de nici un fel de introducere. Eu unul, abia astept!
Pe final, ar mai fi foarte multe de spus despre aceasta capodopera, pe nume Starcraft 2 (partea de multiplayer a jocului, noul Battlenet, diferitele tipuri de jocuri din single player, achievmenturi si multe altele) insa spatiul nu imi mai permite asta, asa ca voi incerca sa inchei aici si sa ii acord o nota, lucru care imi este foarte greu, dar voi incerca.
Story: 8
Grafica: 9.5
Sound: 10
Gameplay: 10
Nota Finala: 9.3
NOTA PERSONALA: 1000000!
In speranta ca nu v-am plictisit, va spun doar aceste cateva cuvinte si va astept cu drag la cat mai multe maceluri in multiplayer
“Remember us, Executor. Remember what was done here today. And may Adun watch over you.”
ENTARO ADUN!
