Nu-nu, trebuie să-i lași să te mănânce, e și ei oameni.

Nu am nimic cu animalele, le iubesc. Le iubesc chiar dacă era să-mi pierd piciorul stâng acum 13 ani din cauza unei haite de câini maidanezi formată din 7 membri. S-a constat că trei dintre ei erau și turbați. Hemoragii, septicemii, chestii-trestii, dacă mai întârziam 30 de minute trebuia să-l taie cu genunchi cu tot. Din fericire am ajuns la timp, alegându-mă că o cicatrice de 20 cm+ mai multe de 5-10 cm.Mi-o amintesc pe mama cărându-mă în brațe, curgându-mi râuri de sânge pe picioare, pe hainele mamei, pe holul spitalului...

Degeaba fâstâcirea asta a voastră, degeaba o ardem hippie acum cu ochelari în stil John Lennon pe vârful nasului și florile pe după ureche.
Nu e ok ce s-a întâmplat și știți și voi asta.

Unde mai pui că problema câinilor fără stăpân e o problemă mai mică decât cea a câinilor cu stăpân, cel puțin în parcuri. Alerg destul de des, aproape zilnic, nu e oră din zi în care să nu fie cel puțin 5 melteni cu rottweileri, dobermani și ce mai vreți voi - câini de pază în principiu(că na, așa e la modă) care nici măcar nu-s în lesă. Să nu mai vorbim de botniță și de luarea rahatului de pe jos, cum e în țările civilizate. Chiar azi dimineață mă apucase unu de pantof de mi l-a rupt de tot, abia am ieșit din colții ăluia. Cum mă apăr în fața unui câine d-ăsta? Într-un loc public, cum ar fi parcul? Cu mâinile goale?

Până nu se aplică legi, amenzi foarte mari, nu 2 lei și o bomboană, nu trebuie să tragem concluzia că ne încadrăm în standardele unei țări europene, civilizate.
Cine mă apără pe mine de exemplu de câini? Statul? Legea? Organele legii? Nu. Nimeni.