E mult de scris despre Nier ( Și nu din cauză , că o poză face cât 1000 de cuvinte . ) și dacă te-ai apuca ai reuși să scri o carte . Nu asta intenționez să fac aci (Ca să n-o pățesc , nu de alta . ) , ci doar să subliniez anumite aspecte ale jocului , combinate cu impresii personale . Nu am deasemenea intenția să vă stric plăcerea de a-l juca ,dezvăluind prea multe lucruri , pentru cei care au probleme cu dezvăluirile . Eu personal chiar n-am probleme cu a ști dinainte ce se va întâmpla , fiindcă am memoria scurtă și uit până să ajung cu interacțiunea sau privitul la elementul dezvăluit .
Să-ncep dară ...

A fost odată, ca niciodată ?!
( Nu . Asta era din altă poveste ... , daaar cred că merge și aici . ) Da.

Primul meu contact cu jocul a fost prin toamna lui 2010 , într-un Media Galaxy . Am foarte clar înregistrat în memorie momentul când am ținut în mâini carcasa discului și imaginile de pe coperta din spate , privirea concetrîndu-mi-se asupra imaginii care-i prezintă pe cei 4 protagoniști principali . Au mai trecut vreo 4 ani până să achiziționez jocul , uzat , de la un comerciant ,care e cu siguranță prin secțiunea Bazar a acestui for electronic , folosindu-mă de situl Okazii . Motivele pentru care am cumpărat jocul la acea dată , au fost pentru că avea referate favorabile , arta grafică era plăcută și făcea parte din genul de sfâșiere amplă a inamicilor ( hack 'n' slash ) ; un gen a cărui mecanică o agreez foarte mult . Despre poveste nu știam prea multe , dar încet și sigur m-a atras în mreje și doar prin interacțiune am realizat că e jocul la care m-am uitat , câteva clipe , cu 4 ani în urmă . Asta ca să vedeți ce înseamnă predestinare .
Jocul începe cu un coșmar din care se trezește personajul principal , într-o lume rurală , într-un orășel fort cu iz medieval . De aici începe dezvoltarea abilităților lui NieR ( consider[nd că jocul poartă numele personajului principal ) prin îndeplinirea diverselor cereri preluate de la personajele de rang secund și terț . Aceste misiuni te introduc ușor în firul poveștii , motivația principală pentru care le faci , fiind alinarea suferinței fiicei lui NieR , în varianta Gestalt ( ゲシュタルト ) , sau a surorii lui , în varianta Replicant ( レプリカント ) . Am uitat să menționez că anul trecut am achiziționat și Nier Replicant ( ニーア レプリカント ) . Abia acum , revizitînd amintiri despre joc , realizez că cei de la Cavia , chiar știu cum să folosescă strategiile de determinare psihică , prin replicarea unor situații inspirate din realitate . Deși personajele din orășel pomeneau de puterea uriașa a mistrețului , nu am luat în seamă vocile lor . Așa cum se întâmplă de atâtea ori , când nu ascultăm sfaturile celor mai bătrâni și cu mai multă experiență ca noi . Bineînțeles , că abia trezit din coșmar și plecat în misiune , pe Câmpiile din Nord , ca să vânez bestia , porcul afurisit m-a tăvălit de nu m-am văzut . Dar m-am răzbunat , după câteva luni , în varianta Replicant ( レプリカント ) , căci cum era să uit ofensa adusă de afurisit . M-am folosit de strategia ( care n-o credeam posibilă când jucam varianta Gestalt ) cățărării pe cel mai înalt bolovan din câmpie și am tras cu încărcături magice din carte , timp de aproape o oră , până cănd a căzut lat mistrețul .
Sunt anumite aspecte ale jocului , pe care le-am dezvoltat în Replicant , deoarece în Gestalt nu m-au atras ; cum este pescuitul . În Gestalt singurul pește pescuit a fost cel necesar preparării unui remediu pentru Yonah . Pe când în Replicant am pescuit o sumedenie de pești , printre care și un rechin . Înțelegînd mai bine engleza , gândesc că ar fi trebuit să dezvolt mai mult această abilitate ; dar nu s-a întâmplat în Gestalt . Tind să cred că Gestalt a suferit de ceva deprogramări , pentru regionalizare , spre deosebire de Replicant . O altă activitate a jocului , pe care eu o consider foarte plăcută , este cultivarea plantelor . Nu cunosc motivul introducerii acestei funcții , dar e binevenită . Abia în Replicant am descoperit , cu mai puțin efort decât în Gestalt ( ambele jucîndu-le la dificultatea maximă ) , că Floarea Lunii , pe lângă cele 3 culori primare , se mai poate obține și în cele 3 culori secundare .
Povestea nu e una tocmai simplă și de aceea e aparent fără noimă la prima vedere , dar dacă analizăm puțin tendințele de virtualizare din zilele noastre , am putea s-o vedem ca pe ceva plauzibil . În esență e vorba de două lumi , din care una e o proiecție a celeilalte . Conflictul apare când resursele care întrețin lumea proiectată , oscilează divergent între realitate și proiecție . Ca să fie mai pe înțeles , gândițivă la conștiința unui copac , care se află cu o parte în lumea pământuli iar cu cealaltă în lumea cerului .
Una din poveștile impresionante ale celorlalte personaje , e cea a lui Emil . Nici cea a lui Kaine nu e mai prejos , conținînd elemente similare , care fac ca aceste două personaje să fie mai apropiate între ele , decât de NieR .
Mulți din cei care au interacționat cu acest joc ,apreciază favorabil piesele muzicale care-i compun coloana sonoră . Nu contrez aceste păreri , dar atmosfera locației te poate determina să detești anumite piese deși sunt bine realizate . În cazul meu , melodia din sectorul Robotoyama ( Junk Heap în varianta Gestalt regionalizată ) , deși îmi place , îmi produce un sentiment de neliniște când o aud , din cauza asocierii cu apăsarea și claustrarea din acest sector . Un alt loc pe care nu vreau să-l vizitez , dacă nu e necesar , e conacul lui Emil , sub care s-au petrecut lucruri abominabile .( Într-o noapte , un amic a trecut pe la mine în timp ce mă luptam cu experimentul și a fost afectat de imagini , mai ceva ca de secvențele bolnave dintr-un film de groază .) O atmosferă luminoasă și vibrantă , o are orășelul de pe malul mării , unde morsele leneșe se bronzează toată ziulica pe nisipul orbitor .
Mecanica jocului , e destul de fluentă , deși poate părea puțin contrariată atunci când te lupți cu peste 30 de inamici odată . Efectele speciale ale vrăjilor sunt ample și cu rezultate spectaculoase , când sunt utilizate cum trebuie . Dialogul personajelor , folosește un limbaj , colocvial , fără formalități în versiunea Gestalt . Weiss e cârcotașul grupului , fiind mereu nemulțumit de tot ce se petrece ; iar Kaine , cu un limbaj de pujlama (< greșală intenționată) , nu scapă ocazia să-l ” calce pe coadă ” .
Stilul artei grafice e de o simplitate sobră , care impune jucătorului o oarecare distanță ( deși Kaine e cam descoperită vestimentar , coloritul face acest fapt rar observabil ) . E un stil grafic de inspirație manga , cu care artiștii niponi ne-au obișnuit de mulți ani prin animații , cărți desenate , alte jocuri video și pe care eu îl consider unic în lume .
Nu pot pretinde că m-am atașat de vreunul din personaje , deși povestea are o încărcătură nostalgică destul de mare , care permite acest lucru în mod involuntar .
Am reușit să ajung în Gestalt la închiderile A și B , dar nu pot spune că m-au mulțumit , deoarece erau previzibile ; A și B nefiind decât același răspuns reflectat în cele două oglinzi . În Replicant sunt abia la momentul colectării cheii pentru templul de pe stâncă .

Acest joc nu ar fi prima mea alegere , dar e aproape de cerințele mele și prin faptul că povestea e inedită și puțin ciudată .
Ce nu prea înțeleg eu , este conexiunea lui NieR cu lumea din Drag-On Dragoon , despre care se amintește prin câteva rezumate . Poate NieR conține influențe din Drakengard , dar nicidecum nu este o anexă a acestei lumi .
Deși s-a anunțat lansarea lui Nier:Automata , condiser că povestea lui NieR începe și se termină odată cu el , fiind independentă de celelalte producții de la Cavia . În încercarea mea de a-i extrage esențele nu pot afirma , că am descoperit exact elementele care mă fascinează să-l joc , deoarece atunci când m-am apucat de Replicant , a fost ca și cum aș fi jucat jocul pentru prima oară , informațiile pe care le aveam din Gestalt , fiindu-mi un ajutor , ci nu un element care să inducă plictiseala . Dacă același joc ( în mare parte Replicant și Gestalt sunt același joc ) mi-a produs experiențe ușor diferite , deși le-am jucat la distanță de câteva luni , gândesc că potențialul de a produce experiențe diferite altor jucători e mult mai mare și tocmai de aceea trebuie jucat de cât mai mulți .
În orice caz , NieR va rămâne un joc de inspirație pentru generațiile viitoare , dacă nu e deja .

Speculînd câte ceva asupra titlului .
V-ați întrebat vreodată , voi care ați jucat jocul , ce înseamnă Gestalt , căci doar acesta e titlul original : NieR Gestalt ( ニーア ゲシュタルト ) ? Ei bine , nici eu , până mai înainte de a prezenta acest rezumat pe Console-Games . Gestalt , din germană , înseamnă un întreg care nu este o sumă a componentelor sale ; aceasta confirmînd afirmația de mai sus , cum că NieR nu face parte din Drakengard . Titlul nu e ales întâmplător , avînd , cred , și implicații ale evenimentelor care au dus la dizolvarea Cavia ; NieR fiind ultimul ei cântec , care a impresionat pe mulți . Cuvântul NieR ar putea fi o alterare a lui near ( aprape ) din engleză . Echipa de la Cavia , poate s-a gândit să pună acest nume pentru a le aduce aminte , că au fost aproape de fi o firmă independentă în piața jocurilor video .

P.S. : Dacă E.S. n-ar fi scris un rezumat în doi peri , cu siguranță că nu mi-aș fi bătut capul să vă scriu despre NieR . ありがとう！