pana la urmatoarea masina eu imi carpesc difuzorul... (s-au ars firele flexibile si papucii, a trebuit sa le inlocuiesc)
(n-am gasit moment mai bun sa ma laud cu reparatia)
![]()
Am castigat o secunda in plus azi, dar am pierdut accesul la internet pentru jumatate de ora. A fost bine! Am simtit ca traiesc cu adevarat, m-am plimbat pana la non stop si inapoi....![]()
---------- Post added 01-07-2015 at 11:33 ----------
---------- Post added 01-07-2015 at 20:13 ----------
![]()
---------- Post added 02-07-2015 at 09:44 ----------
din seria reclamelor si pentru ca nintendo:
![]()
Pentru cei care au vazut ultimul sezon din Game of Thrones ( Don't worry no spoilers )![]()
Someone just found an original Sony/Nintendo PlayStation prototype | GamesRadar
---------- Post added 04-07-2015 at 15:42 ----------
https://www.reddit.com/r/gaming/comm...me_pics_of_my/
relevant
Making of: Playstation - Album on Imgur
---------- Post added 06-07-2015 at 22:40 ----------
cum a zis un bun prieten:
haidughen!
---------- Post added 07-07-2015 at 20:07 ----------
"În jurul orei 12, o mașină verde închis cu număr de Berlin a oprit în fața porții. Singurii bărbați din casă, în afară de tatăl meu, erau căpitanul Aldinger, un caporal veteran de război grav rănit și eu. Doi generali – Burgdorf și Maisel – au ieșit din mașină și au intrat în casă. Au fost respectuoși și curtenitori și au cerut permisiunea de a vorbi cu tatăl meu în privat. Aldinger și cu mine am părăsit camera. «Deci nu-l vor aresta», mi-am spus cu ușurare urcând în cameră ca să-mi caut o carte.
Câteva minute mai târziu l-am auzit pe tatăl meu venind sus, intrând în camera mamei. Nerăbdător să aflu ce se întâmplă, m-am ridicat și l-am urmărit. Stătea în mijlocul camerei, cu fața palidă. «Vino afară cu mine», mi-a spus cu vocea încordată. Am mers în camera mea. «Tocmai a trebuit să îi spun mamei tale că într-un sfert de oră voi fi mort.» A continuat apoi calm: «Să mori de mâna propriului tău popor este greu. Dar casa e înconjurată, iar Hitler mă acuză de înaltă trădare. Având în vedere serviciile oferite în Africa, a citat el sarcastic, mi se acordă șansa să mor prin otrăvire. Cei doi generali au adus otrava cu ei. Este fatală în trei secunde. Dacă accept, niciuna din măsurile obișnuite nu se va lua împotriva familiei mele, adică împotriva ta. De asemenea, îmi vor lăsa personalul în pace.»
«Crezi asta?», l-am întrerupt eu. «Da, mi-a raspuns, cred. E în interesul lor ca toată afacerea să nu iasă la lumină. Apropo, am fost însărcinat să te pun să promiți că vei păstra tăcerea. Dacă o singură vorbă despre asta iese la iveală, nu se vor mai simți legat de acest acord.»
Am încercat din nou, întrebând dacă nu ne putem apărea. Mi-a tăiat-o scurt: «Nu are niciun rost. E mai bine pentru un singur om să moară, decât să fim uciși toți într-o zarvă cu împușcături. Și oricum, nu avem practic nicio muniție.» Ne-am luat rămas bun unul de la altul, apoi mi-a spus să-l chem pe Aldinger.
Între timp, Aldinger fusese ținut de vorbă de escorta generalului pentru a-l ține departe de tatăl meu. La chemarea mea, a urcat în fugă. Și el a rămas șocat când a aflat ce se întâmplă. Tatăl meu a vorbit acum mai repede. A spus din nou cât de inutil ar fi să încercăm să ne apărăm. «Totul a fost pregătit până la cel mai mic detaliu. Mi se vor acorda funeralii de stat. Am cerut ca aceasta să aibă loc la Ulm. Într-un sfert de oră, tu, Aldinger, vei primi un telefon de la spitalul Wagnerschule din Ulm pentru a fi informat că am suferit convulsii cerebrale în drum spre o conferință.» S-a uitat la ceas. «Trebuie să plec, nu mi-au acordat decât zece minute.» Și-a luat din nou rămas bun de la noi. Apoi am coborât împreună.
L-am ajutat pe tatăl meu să-și îmbrace haina de piele. Brusc și-a scos portofelul. «Sunt încă 150 de mărci aici» a spus. «Să iau banii cu mine?» «Nu mai contează acum, Herr Feldmareșal» a spus Aldinger.
Tatăl meu și-a pus portofelul înapoi în buzunar. Intrând în hol, micul dachshund pe care îl primise de când era pui, în urmă cu câteva luni, a sărit la el cu bucurie. «Închide câinele în birou, Manfred» a spus, și a așteptat în hol cât eu și Aldinger am luat cățelul entuziast și l-am împins în birou. Apoi am ieșit din casă împruenă. Cei doi generali stăteau la poartă. Am mers încet de-a lungul aleii...
Apropiindu-ne de generali, aceștia au ridicat mâna dreaptă în salut. «Herr Feldmareșal» a spus scurt Burgdorf, dându-se la o parte pentru ca tatăl meu să iasă pe poartă. Un grup de săteni stăteau lângă șosea.
Mașina era pregătită. Șoferul SS a deschis ușa. Tat și-a pus bastonul de mareșal sub brațul stâng și, cu chiul calm, a dat din nou mâna cu mine și cu Aldinger înainte de a se urca în mașină. Cei doi generali și-au ocupat rapid locurile, iar ușile au fost trântite. Tata nu s-a mai întors atunci când mașina a plecat rapid și a dispărut după o curbă. După ce a plecat, Aldinger și cu Mine am mers în tăcere înapoi spre casă.
Douăzeci de minute mai târziu a sunat telefonul. Aldinger a ridicat receptorul și i s-a raportat moartea tatălui meu.
Nu era atunci foarte clar ce s-a întâmplat cu el după ce ne-a părăsit. Mai târziu am aflat că mașina oprise la câteva sute de metri mai sus de casa noastră, într-un spațiu deschis, la marginea pădurii. Oamenii Gestapo-ului, care veniseră în forță de la Berlin în acea dimineață, urmăreau scena având instrucțiuni de a-l împușca pe tata și de a lua cu asalt casa dacă tata opunea rezistență. Maisel și șoferul au coborât din mașină, lăsându-i înăuntru pe tata și Burgdorf. Când șoferului i s-a permis să se întoarcă, circa 10 minute mai târziu, l-a văzut pe tata prăbușit, bastonul de mareșal căzându-i din mână.”
Potrivit declarațiilor oficiale, Rommel ar fi murit din cauza rănilor suferite. Pentru a susține povestea morții tragice ale generalului, Hitler a declarat zi de doliu național pentru comemorarea lui Rommel, iar acesta a fost înmormântat cu depline onoruri militare."
Bookmarks