Cand Ubisoft a anuntat Avatar: Frontiers of Pandora in urma cu 2 ani cu acel trailer spectaculos, m-am intrebat – impreuna cu multi altii - oare cat de mult CGI era acolo si cat de diferit va fi jocul final? Si oare ce gen de joc o sa fie? Ma gandeam la un Far Cry cu skin de Avatar, ceea ce ar fi fost ok, pentru ca am petrecut sute de ore si m-am distrat teribil si chiar mi-au placut toate jocurile din seria Far Cry, chiar daca uneori a intervenit burnout-ul familiar jocurilor de genul, desi cumva imi doream mai degraba un fel de Assassin’s Creed in universul Avatar.
Desigur ca Avatar: Frontiers of Pandora imprumuta niste elemente din seria Far Cry, dar modeland elementele respective pentru a se potrivi universului filmelor lui James Cameron, am simtit ca este un joc de sine statator.
Dar oare e bun de ceva? Haideti sa aflam impreuna.
Prezentare si poveste
Pentru realizarea acestui joc, dar mai ales a acestei lumi, cei de la Ubisoft au lucrat indeaproape cu Disney si Lightstorm Entertainment si echipa de creatie din spatele filmelor, iar acest lucru se vede din primele minute petrecute in joc, mai ales cand ajungem in jungla.
Totodata, desi a fost realizat in principal de studioul Massive Entertainment (realizatorii jocurilor Division 1 si 2, printre altele), jocul se indeparteaza de formula “cover shooter” 3rd person.
In schimb, Avatar: Frontiers of Pandora este un FPS open world cu mecanici RPG, iar cand spun open world la un joc Ubisoft, ma refer ca putem ajunge in orice pestera si pe orice varf de munte sau cladire de pe harta, dar si sa zburam deasupra norilor volumetrici.
Si desi recunosc ca mi-ar fi placut sa avem posibilitatea sa jucam complet in 3rd person, mai ales daca tot am avut libertatea sa ne facem personajul de la 0 (lucru care nu are nicio importanta in gameplay propriu-zis, intrucat nu zice nimeni, nimic, despre cum aratam sau ce haine/armuri purtam), modul first person este atat de bine implementat, incat nu am simtit nicio secunda motion sickness, inclusiv la viteza si fluiditatea animatiilor (ceva gen Mirror’s Edge cu momentuum), lucru la care voi reveni putin la sectiunea de gameplay.
Actiunea jocului se petrece cumva in acelasi timp cu filmele (in 2169, cu un an inaintea intamplarilor din al doilea film – The Way of the Water), dar intr-o cu alta parte a planetei Pandora, mai exact Western Frontier, unde avem 3 zone care nu apar in filme, dar care, ca in orice joc de genul, sunt destul de diferite intre ele.
Personajul pe care-l controlam face parte dintr-un grup de copii ramasi orfani, rapit si crescut de catre RDA (Resources Development Administration) intr-o baza militara secreta de pe planeta Pandora, ca facand parte dintr-un program numit TAP (The Ambassador Program).
Acest departament TAP este o incercare de a-i modela pe Na’vi sa accepte perspectivele umane si pentru a “bridge the gap” intre oameni si Na’vi.
Dupa un training care nu a mers prea bine si care cumva a coincis cu rebeliunea lui Jake Sully de la sfarsitul primului film, oamenii au decis sa-i elimine pe toti acesti copii, iar pentru a te proteja, avatarul menit sa va fie profesor in acest program, va ascunde intr-un fel de aparat care te baga intr-o staza/criogenare pentru o perioada scurta de timp, dupa cum ne asigura in acel moment, dar care se dovedeste a fi putin mai lunga, mai exact aproape 16 ani.
O data iesit de acolo si scapat din facilitatea respectiva, incepi sa te reconectezi cu Na’vi, ajutand in acelasi timp rezistenta in razboiul impotriva oamenilor, numiti “Sky People”.
Grafica si sunet
Ca sa continui direct ideea anterioara – o data iesit din acea facilitate, te izbeste efectiv o lume ireala, excelent realizata, iar acel moment este genul de moment care te face sa te opresti, sa spui “wow” si efectiv sa incepi sa te holbezi la vegetatie si sa asculti lumea aia excelent realizata.
La fel ca majoritatea jocurilor de pe generatia asta de console, jocul dispune de 2 moduri grafice – 30fps si o rezolutie marita, sau 60fps si o rezolutie mai mica.
Eu l-am jucat pe PS5 in 60fps si am fost impresionat de reprezentarea grafica.
Desigur, nu vorbim despre realism, ci despre o lume fantastica, cu o paleta de culori supra-saturate, cu copaci inalti si o abundenta de vegetatie diferita care te inconjoara.
Astfel ca gasim plante care se retrag sau se maresc atunci cand ne apropiem de ele, avem ciuperci mari pe care le putem folosi ca pe niste trambuline sau flori care emana un fel de polen care odata inspirat, ne dau un boost de viteza, tot felul de liane care ne ajuta la urcare sau coborare, crengi si trunchiuri de copaci pline de muschi pe care ne putem catara sau diverse flori pe care le putem culege pentru crafting/gatit, sau chiar pentru hranit Ikran-ul (pasarea asemnatoare unui dragon pe care putem zbura, precum in filme) si multe multe altele. Iar asta doar pe partea de vegetatie.
Daca trecem la partea de fauna, avem tot felul de animale, unele care se sperie de noi si care fug cum ne depisteaza, asemenea unor caprioare, avem animale de vanatoare, care ataca in grupuri, asemanatoare lupilor, avem animale pe care le putem imblanzi asemanatoare cailor, dar si animale masive, care nici nu fug dar nici nu ne ataca daca nu le atacam noi.
Iar toate aceste vietuitoare, cam la fel ca in RDR2, au un sistem independent in lumea respectiva, astfel ca se vaneaza intre ele, mananca plante, beau apa sau dorm noaptea.
Mi se pare absolut fantastic ce engine potent este acest SnowDrop, care avea real time Globa Illumination in Division 2, fara un cost prea mare de performanta, un joc cu incredibil de multe obiecte pe ecran deodata si care, cu acest joc au ridicat “masiv” nivelul cu vegetatia din joc. Iar toate astea in timp ce avem si nori volumetrici care fac umbre realiste si prin care putem trece in zbor sau sa ne inaltam deasupra lor in furtuna.
Ziua arata superb, fie ca e inorat si sta sa ploua, fie ca soarele straluceste pe cer, improscand cu umbre realiste absolut tot si efectiv nu stii unde sa te uiti mai intai (voi reveni putin la asta la sectiunea de UI) pentru ca exista o abundenta de lucruri pe ecran in orice moment –copaci si iarba si plante mici, mari si foarte mari si umbre si ceata volumetrica si animale si efectiv poti pierde mult timp fara sa faci nimic, doar sa te plimbi la pas.
Iar cand vine noaptea, nu se pierde absolut nimic din festinul vizual din timpul zilei, intrucat se folosesc excelent de acea bioluminiscenta a plantelor care efectiv iti permite sa vezi fara probleme in intuneric o alta lume, o lume ca de vis, unde totul este accentual de un bloom usor, de ceata, planetele mari pe care le vezi pe cer si multe alte lucruri.
Nici nu voi intra in detalii despre acele zone/bioms, unde avem jungla deasa, insule plutitoare si legate intre ele de niste liane imense, sau zone de campie pline de iarba si bolovani imensi, casdade si rauri, pesteri si locatii secrete, copaci plutitori intr-o padure super densa sau chiar si acele multe fabrici pe care trebuie sa le distrugi pentru a scapa de poluare, sau chiar acei nori pufosi si volumetrici si sigur mai sunt o gramada de lucruri pe care va recomand sa le experimentati, pentru ca arata absolut senzational.
O sa mentionez, totusi, un lucru care m-a deranjat la prezentarea grafica si anume acele ecrane negre de fiecare data cand intram sau iesim dintr-un cinematic sau discutie din story, care are loc in engine – deci putem sa miscam camera in timpu ala.
Partea buna, in acest lucru deranjant, este ca majoritatea timpului, cel putin pe PS5, este vorba de sub o secunda, de-ti da impresia doar ca personajul tau clipeste.
Dar tot e ceva deranjant si am vrut sa mentionez.
Trecand la sunet, voi spune ca initial nu am fost deloc impresionat. Iar asta pentru ca l-am jucat, as usual, cu sunetul pe soundbar, la un nivel acceptabil, unde mi se parea ca suna ca orice alt joc.
Dar cand am fost nevoit sa-mi pun castile, efectiv a devenit alt joc.
Recunosc – nu am mai avut parte de o asa experienta pana acum, in niciun alt joc, fie el VR sau normal, cu sunet prin Atmos (la Xbox) sau 3D audio (la PS).
Cei de la Digital Foundry spun ca este Raytraced audio si poate asa este, cert este ca explicatia celor de la Ubisoft a fost ca fiecare obiect din lume are propriul sunet emanat, iar ce auzi in orice loc in joc, vine de la un obiect adevarat, nu este doar un sunet general (desi sunt sigur ca nu toti 200 de copaci dintr-un cadru redau un sunet de padure, ci ceva general).
Ca sa intelegeti mai bine socul avut de mine – am inchis ochii si auzeam undeva in dreapta niste animale care mancau iarba, prin spate niste plante care bolboroseau pentru ca eram prea aproape de ele si urma sa explodeze, niste pasari pe cer si am deschis ochii si m-am uitat in toate partile si chiar erau acolo toate animalele si albinele si tot ce mai zbura pe langa mine.
Ba chiar daca auzi de undeva 3 pasari (iti dai seama imediat cate sunt, dupa locatia lor si de unde se aude galagia) si te intorci si te uiti la ele, fix 3 le vezi acolo, nu 1 si nu 10.
Am pierdut mult timp mergand efectiv prin jungla sau diverse alte locuri si ascultand cascade, plante, animale. Pur si simplu un deliciu.
La fel, vocile personajelor, ascultand pe soundbar, mi s-au parut plictisitoare si fade. Dar cand am trecut pe casti, auzeam si stropii de saliva care atingeau microfonul. Niste voci clare si potrivite persoanjelor.
Trecand putin in revista UI-ul care pe multi a multumit prin simplitate si aerisire.
Desi avem de ales intre 2 moduri – Guided si Exploration, eu alegand modul Guided – nu prea inteleg ce au eliminat in modul Exploration, pentru ca lipsesc enorm de multe elemente absolut necesare jocurilor, pentru a le face…well…jocuri.
Si ma refer aici la un fel de “maximum immersion” caruia-i inteleg scopul, in modul Exploration, dar nu inteleg ce cauta asa ceva in modul Guided.
Macar niste extra setari pentru asta, ca sa poti sa decizi tu daca vrei sa-ti arate un contur cat de mic sau sa straluceasca usor, la ce este gatherable macar la plante sau orice pe partea de accesibilitate, sau ceva pe harta, pe compas, pe UI, ceva, orice.
Si nu doar asta, dar nici obiectivele misiunilor nu sunt clare, iar identificarea persoanelor cu care trebuie sa interactionam pentru misiuni este mult prea greoaie.
Acelasi lucru e valabil si la harta jocului, care arata incredibil de bine (ca in Crew Motorfest), dar este mult prea limitata (ex: nu exista legenda) si am simtit mereu ca-i mai lipseste un nivel de zoom pentru a intelege bine unde anume as putea gasi acel lucru.
Totodata modul de investigatie mi s-a parut un fail absolut, cedand de cateva ori, dupa minute bune de bajbait pe acolo si cautand pe internet solutia, pentru ca efectiv nu vedeam conturul gaurilor de gloante de pe stanca de langa mine sau sageata de 30cm rupta din spatele stancii pentru ca nu stralucea decat daca stateam la 20cm de ea, eu fiind o dihanie de 3m pe langa care si oamenii normali ii ajung pana la mijloc.
Tot la UI vreau sa mentionez 2 lipsuri grosolane din meniul unui joc – functia de save/load sau reload checkpoint, dar si faptul ca nu putem pune pauza la dialoguri/cinematics in game.
Astfel ca daca avem jocuri care efectiv stralucesc prin tonele de setari pe partea de accesibilitate, jocul asta ar putea sa ia, lejer, premiul de jocul cu cea mai proasta accesibilitate a anului.
Overall, am fost absolut impresionat, atat de grafica, cat si de sunet si chiar nu tin minte vreun alt joc care sa ma dea pe spate in halul asta pe partea de sunet.
Iar eu care joc rar cu casti, am jucat cam trei sferturi din timp, doar cu casti.
Gameplay
Fiind un FPS cu mecanici de RPG, jocul combina explorarea si combatul in FPS, cu un accent destul de mare pus pe cules plante, crafting, vanat si facut mancare.
Voi incepe prin a discuta putin despre “elefantul din camera” si anume ce spune toata lumea de reskin de Far Cry.
Jocul nu este un Far Cry, iar daca asta va doriti, ar fi mai bine sa evitati jocul.
Desigur, anumite asemanari cu alte jocuri open world, inclusiv cele facute de Ubisoft, se regasesc si aici, gen ceata care acopera harta inca nedescoperita (ex: Horizon, Days Gone), poate chiar si partea de combat/stealth/crafting (ex: Spider-Man, Horizon), cuceritul bazelor (cam toate) sau ajutat localnicii in misiuni secundare (cam toate), sau chiar ca exista un inamic principal (cam toate).
Recunosc, initial am intrat in joc cu abodrarea gresita si voiam doar sa omor tot ce prind si nu voiam sa pierd timp sa culeg fructe sau sa vanez si ma credeam un fel de Rambo cu actiune permanenta.
Dar dupa ce am murit de zeci de ori, mi-am schimbat abordarea si am luat jocul ca ce este de fapt.
Si nu, nu este genul de joc in care sa te duci intr-o baza “guns blazing”, pentru ca vei muri in 3 secunde si ti se va parea ca jocul e nedrept. Dar voi reveni la lucrurile astea putin mai jos.
Revenind la mecanicile RPG - partea buna, daca nu sunteti fani, este ca puteti ignora aproape toata partea de RPG cu tot ce presupune ea (cules plante, vanat, facut mancare, crafting) pentru ca gasiti si castigati cam tot ce aveti nevoie pentru a termina jocul.
Intrand putin in detaliu despre aceste elemente de RPG, regasim niste mecanici destul de interesant implementate.
Astfel ca pentru a culege plante, nu e suficient sa apasam sau sa tinem apasat un buton si culege singur.
Trebuie sa tinem pe jumatate apasat butonul R2 pentru a apuca planta/fructul si sa miscam usor stick-ul din stanga pentru a gasi pozitia potrivita pentru a trage fructul fara damage, iar apoi apasam butonul pana la capat. Iar daca reusim sa culegem corect, vedem daca a fost nu doar bine cules, dar si daca are si proprietatile necesare, pentru ca unele plante/fructe e bine sa fie culese noaptea sau pe ploaie.
Am descoperit inclusiv plante care se deschid doar pe ploaie sau doar noaptea, astfel ca nu aveam cum sa le culeg daca nu asteptam.
Da, este un mini game interesant initial si care devine obositor pe parcurs, dar care se poate ori usura, ori dezactiva complet, daca dorim. Lucru pe care l-am si facut dupa vreo 5h de joaca.
Pentru vanat, trebuie sa ne folosim de Na’vi senses (un fel de detective vision) pentru a vedea punctele sensibile ale animalelor, dar mai ales sa folosim armele specifice Na’vi.
Daca folosim armele oamenilor si impuscam un animal, carnea este stricata si nu ne mai putem folosi de ea.
Totodata, in unele zone, trebuie sa fim foarte rapizi sau sa nu stam prea departe de el, dupa ce vanam un animal, pentru ca in cateva secunde, se pot aseza niste vietati zburatoare pe corpul animalului si sa strice carnea, iar noi ramanem fara loot.
Si daca tot am mentionat acel Na’vi senses, este cam cea mai utila functie a jocului si clar cea mai des folosita, atat in combat cat si in explorare.
Astfel ca daca tinem apasat R1, se ingusteaza campul vizual si se coloreaza putin albastru, iar acest lucru ne evidentiaza nu doar obiectivele (pentru foarte scurt timp), dar si ce plante avem in jur (iar la o apasare de stick aflam niste extra informatii despre acea planta), inamicii si traseul lor si cateva alte informatii despre obiectiv/flora/fauna/loot.
Pentru crafting si facut mancare, avem nevoie de retete, dar si de materie prima, materie pe care o culegem in lume, de la scoarte de copac, la fructe sau plante, pana la colti de animale.
Iar pentru items mai bune, avem nevoie sa culegem lucruri mai calitative, iar pentru asta trebuie sa stim cand si in ce zona gasim acel lucru si cum e mai bine sa-l culegem/vanam.
Dar nu trebuie sa tinem minte astfel de informatii, intrucat putem gasi tot ce avem nevoie in meniul jocului intr-un ghid (Hunter’s Guide), cu informatii detaliate despre orice planta sau inamic din joc, despre cum putem sa le culegem sau in ce zona ii gasim si ce proprietati are fiecare si putem chiar pin-ui pe ecran pentru a sti ce cautam.
Recunosc ca nu mi-am batut prea mult capul cu crafting, mai mult decat am fost obligat de anumite misiuni, tocmai pentru ca primeam constant lucruri mai bune decat aveam pe mine.
Desi uneori am fost nevoit sa culeg fructe pentru Ikran, sau ceva pentru viata, daca nu gaseam prin baze medkits + crengi pentru facut sageti.
Tot pe partea de RPG avem si 2 skill tree (da, ati citit bine, sunt 2), 1 “normal”, cu 5 ramuri de skills:
- Survivor – pentru viata si energie, inclusiv abilitatea de a cara mai multe items
- Warrior – pentru a deveni un luptator cat mai bun, care ofera abilitati pentru handling la arme sau usurinta in a ne lupta cu inamici cu armuri
- Hunter – ne imbunatateste Na’vi senses pentru a vedea mai usor materialele de calitate sau a cara mai multa munitie
- Rider – ne permite sa imbunatatim felul in care se controleaza companionul (Ikran) si-I putem imbunatatii unele abilitati
- Maker – pentru a imbunatatii putin partea de crafting sau gatit
Odata deblocate toate skill-urile aferente fiecarei ramuri din cele 5, mai avem o abilitate numita Apex Skills, care ne ofera un quest pentru a debloca o extra abilitate mult mai puternica pentru acel skill branch.
Cel de-al doilea skill tree se numeste Ancestor Skills, cu 11 puncte, iar acestea se pot debloca doar cand gasim niste plante foarte mari numite Tarsyu Flowers, la care ne putem conecta in stilul tipic Na’vi, cu parul, dar ne ofera niste abilitati foarte interesante, unele necesare (spre exemplu, abilitatea de a scoate manual omul din costumul de robot, daca este stunned) si chiar mi-a facut placere sa le descopar pe toate, intrucat fiecare locatie avea si cate un mini puzzle pentru ajuns la planta.
Pe partea de arme, avem 2 categorii, cele ale Na’vi, armele unor salbatici, ca sa zic asa.
Astfel ca avem:Personal, mi s-a parut ca lipseau niste sulite simple, eventual ceva la care sa adaugam niste explozibil in varf si sa le aruncam cu usurinta.
- arcuri cu sageti (3 tipuri – Heavy, Long si Short),
- un fel de arbaleta dar care trage cu sulite (Spear Thrower),
- un fel de prastie pentru grenade (Staffsling),
Dar ne putem folosi si de armele oamenilor:
- O mitraliera mitraliera care nu e prea precisa si are si un recul destul de mare si damage mic,
- un shotgun foarte folositor mai ales impotriva robotilor
- niste grenade care dau stun inamicilor
- mai rarele RPG-uri
Iar fiecare arma poate fi putin customizata cu skin-uri, decals sau chiar niste medalioane mici, unele din ele oferindu-ne mici avantaje de genul x% extra damage la RDA.
Iar pe langa arme, avem acces si la un tool mai diferit numit SID (System Interogation Device), care ne ajuta la hacking – cu ajutorul unui mini-game uneori frustrant prin controlul putin imprecis, dar care mai schimba putin monotonia, atat la deschis anumite usi, dar si chest-uri – dar si la unele side missions unde trebuie sa re-rutam curentul pentru a pune in functiune anumite calculatoare.
Pe langa explorare si cules, avem si foarte mult combat, iar cele mai interesante mi s-au parut acele baze RDA in care trebuie sa ne infiltram si sa dezactivam niste lucruri, pentru a reusi sa inchidem baza si a reduce poluarea in zona.
Ce trebuie sa mentionez aici este faptul ca, fiind niste salbatici cu arme rudimentare si fara cine stie ce armuri, sunt suficiente 2-3 gloante pentru a ne dobora, iar aici intra o alta alegere ciudata a jocului si anume faptul ca nu avem checkpoints in baze (cu foarte mici exceptii in anumite misiuni importante).
Iar asta inseamna ca daca am golit baza si aproape am terminat de activat tot ce aveam de facut, dar murim dintr-o prostie…da, ati ghicit – o luam de la inceput.
Desigur, suntem super agili si nu trebuie sa stam pe loc ca sa tragem (desi sa nimeresti un om, care pare o furnica de la departare, mai ales la cat de mari suntem noi, cu arcul, este mai mult un joc de noroc, decat de precizie, mai ales pe controller, chiar si cu un fel de auto-aim), de multe ori nu prea avem pe unde sa fugim/sarim/ne ascundem, astfel ca suntem incoltiti de prea multi inamici care au o tinta incredibil de buna, inclusiv prin vegetatie sau cand esti ascuns, si murim destul de rapid.
Desi pare absolut oribil ce spun aici, este si un lucru foarte bun, indiferent ca murim de zeci de ori sau nu.
Exista o tensiune palpabila la fiecare baza, tensiune care ar fi diminuata semnificativ daca aveam checkpoints.
Iar asta inseamna observat baza din mai multe unghiuri, vazut traseul inamicilor, vazut locatiile optime pentru a ajunge la obiective, eventual pe unde ne putem catara ca sa evitam cat mai multi inamici, facut un plan de retragere in caz ca se da vreo alarma.
Iar dupa ce totul este planificat, putem incepe actiunea.
Fiecare baza, desi este deschisa, a devenit un mini-game in sine.
Si pot spune sincer ca desi mi s-a parut super frustrant initial, am ajuns sa ador aceste encounters, ba chiar sa merg in baze cu 1-2-3 nivele peste nivelul meu si sa-mi incerc norocul, chiar reusind sa distrug unele baze fara sa fiu vazut sau sa omor vreun inamic.
Si revenind la ce ziceam la inceputul capitolului, totul s-a schimbat odata cu noua abordare, aceea de a vedea jocul ca pe ce este, nu ca pe ce credeam eu ca va fi sau poate, ca pe ce speram eu ca va fi.
Si am ajuns sa am sesiuni de joaca de 2-3h in care sa nu fac nimic important, ci doar sa ma plimb, sa ascult lumea, sa culeg si sa vanez, sa explorez efectiv si nu doar pentru loot simplu, dar si pentru anumite collectibles care sa-mi mareasca permanent viata sau alte mini games.
Iar jocul este foarte fluid in tot, de la animatiile personajului la viteza de deplasare, la ce poti link-ui pentru a ajunge unde vrei, de la ciuperci care te arunca, la frunze mari care-ti atenueaza caderea, liane de care sa te prinzi ca sa urci, crengi de copaci pe care te poti urca, ba chiar avem si un fel de double jump interesant care ne mai da acel extra boost de 20% pentru a reusi un salt sau a ne prinde de o margine mai sus.
Desi sincer, mi s-a parut ca a lipsit un fel de wall-jump, nu doar in combat, dar si in world traversal, mai ales la cate ziduri si cate baze avem de cucerit. Si nu ma refer doar la cel in sus, dar sa punem piciorul in dreapta/stanga si sa ne arunce in directia opusa cu o forta mai mare decat un simplu salt. Si parca tin minte ceva miscare asemanatoare din filme.
As dori sa mai mentionez side missions, unele de o complexitate interesanta, cu misiuni ramificate, care te plimba prin mai multe locatii, altele de umplutura, de genul fetch-quest, sau chiar chestii si mai banale, gen “cotizeaza la asezarea x cu o anumita planta in cea mai buna stare” pentru a creste increderea in acel camp.
Partea buna e ca putem ignora cam tot ce nu tine de main quest, iar lumea este deschisa de la inceput, deci daca ne simtim capabili, putem merge la level 1 intr-o baza de level 20 si poate nu murim in 2 secunde.
Also, tipic jocurilor Ubisoft, avem si un Store in game care ne permite sa achizitionam, cu bani reali, diverse items pur cosmetice. E acolo si am vrut sa-l mentionez, dar nu am avut curiozitatea sa-l accesez mai mult de prima zi si cu siguranta nu avem nevoie sa investim extra bani in magazinul lor din joc, pentru a ne bucura de acest joc.
Concluzie
Sunt sigur ca mai sunt multe de zis si de incercat, inclusiv faptul ca putem juca tot jocul, cap-coada, in co-op alaturi de un prieten, dar va mai las si pe voi sa descoperiti lucruri.
Intrebarea fireasca este – merita jocul?
Dupa cum am zis, jocul nu este un Far Cry, este ceva mult mai de nisa. Este un joc in care e bine sa petreci timp explorand si sincer, la cum arata, parca e si pacat sa nu o facem.
Desi initial am pornit cu o alta idee preconceputa in minte, iar pentru 2-3h, jocul nu mi se parea chiar atat de bun, o data ce mi-am setat asteptarile corecte, m-am distrat foarte tare cu jocul asta.
Da, este incredibil de misto sa te pierzi in lumea aia, sa vanezi sau sa culegi diverse si sa te bati cu inamicii random de pe harta.
Da, arata incredibil de bine iar sunetul este pur si simplu excelent.
Dar da, este incredibil de greu uneori, chiar si pe easy si poate deveni frustrant daca nu ai rabdarea necesara.
Si da, minimalismul ales in interfata grafica iti va da uneori batai de cap sau extra frustrari.
Dar mie mi-a placut la nebunie overall si desi l-am terminat de vreo 3-4 zile, inca nu ma pot dezlipi de el si nici nu cred ca o voi face pana nu curat toata poluarea de pe harta si alte cateva lucruri.
Intr-un an cu atat de multe jocuri incredibil de bune si de bine facute, ba chiar un an cu alte 2 jocuri bune livrate chiar de Ubisoft, pot spune sincer ca Avatar: Frontiers of Pandora este cel mai bun joc al Ubisoft din 2023 si nu pot decat sa aplaud efortul de a livra, totusi, ceva diferit si fresh.
Si da, cred sincer ca un mod 3rd person l-ar fi facut si mai bun :D
Multumesc celor de la Ubisoft pentru exemplarul jocului oferit pentru review.
Nota
Story: 7.5
Gameplay: 8.5
Sunet: 10
Grafica: 9
Nota Finala: 8.75
Bookmarks