Violenta in jocuri (simulatoare sau fantezie) nu este un factor definitor in formarea caracterului copiiilor sau un factor care "transforma" copiii sau adolescentii in robotei papagali gata sa repete fiecare gest sau "fatality" fazut in joc.
Daca tin eu minte bine prin vreo 2005 in Science Magazine (imi cer scuze ca nu am link catre sursa originala) aparuse un articol destul de interesant in care se explica o teorie/descoperire a existentei unei gene umane responsabile de comportamentul uman - mai degraba a genei responsabile de violenta si de comportament "rau" (bad behaviour), care, impreuna cu alti factori declansatori din mediul inconjuratori, poate fi "activata" si astfel pot aparea situatii de genul: "Teen Killed Mom Over Video Game", "Taiwan Teen Killed Over Online Game Dispute", "Teen says video game addiction caused him to kill his real life rival" etc. Sincer sa fiu, cand aveam vro 14-15 ani, jucam jocuri notate "+18" (doar de Carmagedon si Clive Barker's Undying imi aduc aminte acum) si incercam sa omor oameni "virtuali" in cat mai multe si mai sadisfacatoare moduri posibile. Era distractiv, si in afara de orele de dormit, nu imi schimba nimic in viata de zi cu zi de acasa sau de la scoala. Asta nu ma influentat niciodata sa accelerez cu masina si sa intru pe trotuarul din fata Unirii cu 200 km la ora, sau sa iau coasa bunicului si sa ma apuc sa tai tot Carbunestiul ( lol ).
Dar, in viitor, poate va aparea in manualul de anatomie "gena raspunzatoare de comportamentul uman", si toti copii predispusi sa mearga cu laserul parintilor in scoala si sa se apuce de evaporat colegii si profesorii - toate acestea dupa o partida de Halo 7 - vor avea gena vinovata neutralizata la nastere... Pana atunci, sa lasam science fiction-ul la o parte si, ca adulti ce suntem, sa ne bucuram de violenta eliberatoare de stres cat mai realista sau fantezista din jocuri, si sa ne protejam copii prin o educatie mai buna.
Bookmarks