The Girl with the Dragon Tattoo � 8 / 10
Am fost la cinema sa vad The Girl with the Dragon Tattoo fara a stii nimic despre film (inafara de un trailer ciudat si inconsistent) sau despre romanul lui Larsson, sau chiar despre filmul suedez din 2009.
Rezultatul final este in cele din urma destul de satisfacator si brutal, un thriller complex, multumita directiei data de Fincher (cunoscut in special pentru Se7en, Fight Club si The Social Network), unui scenariu excelent si un casting impecabil ales.
Dupa cimentarea reputatie cu thrillere brutale , Se7ev si Fight Club, ne-a surprins cu The Curious Case of Benjamin Button si The Social Network, David Fincher a fost omul potrivit pentru scaunul de regizor. Orice film face, chiar si o drama ca The Social Network, stabileste un ton de suspans autentic, tensiune si teama pentru personaje. The Girl With The Dragon Tattoo nu difera si-i urmeaza foarte bine semnatura. Avem o poveste brutala a unei crime si pedepse care prezinta scene de viol sadic, tortura si crime grotesti ce invoca teme religioase.
Filmul se bazeaza excesiv pe dialog, asa ca pregateste-te pentru multa vorbarie. Este foarte asemanator, din acest punct de vedere, cu Zodiac, desi mult mai captivant.
Realizarea este pur si simplu geniala. Am avut mici teasere in trailere, dar cea mai friguroasa iarna din ultimii 20 de ani din Suedia arata al naibi de bine pe ecran; peisajele superbe, acele lungi drumuri prin zapada, sentimentul de parca ai fi in spatele motocicletei lui Lisbeth ce �toarce� printr-un tunel, cadrele scurte filmate dintr-o punga, printre multe altele.
Misterul care inconjoara filmul este sofisticat si foarte bine gandit, adaugand la intensitatea si starea de spirit a povestii si a caracterelor.
Dintre toti oamenii care ar fi putut fi alesi pentru interpretarea acestor roluri, directorul de casting a facut cea mai buna alegere.
Daniel Craig face un rol foarte bun ca Mikael, aratandu-ne ca poate interpretare si alte personaje, inafara de James Bond. Il joaca perfect pe Blomqvist, desi personajului i-a lipsit ceva distinctiv, probabil din cauza scenariului, care nu i-a dat prea multe momente personalizabile.
Interpretarea Marei Rooney oglindeste viziunea lui Fincher. Nu exista nici o asteptare de mila pentru Lisbeth, dar nu este nici o cochilie goala ce-si suprima sentimentele. Se dedica complet acestui rol, lasandu-se, parca, purtata de interpretare si in loc sa iasa in evidenta si sa atraga atentia asupra ei, respecta scenariul si caracterul si realizeaza o interpretare de neuitat, a lui Lisbeth Salander.
Christopher Plummer si Stellan Skarsgard realizeaza, deasemenea, niste roluri foarte bune, ca Henrik Vanger si Martin Vanger, acesta din urma utilizand cel mai bine timpul destinat, pentru a-si contura un personaj convingator.
Coloana sonora, scrisa de Trent Reznor si Atticus Ross este perfecta, bazandu-se foarte mult pe instrumente neacordate, o atingere foarte interesanta, stranie si tulburatoare. Pune accentul pe cresterea tensiunii intregul film, lasandu-ti impresia ca totul este mai mult decat pare, sunetul te bantuie, te enerveaza si este pur si simplu spectaculos, totul la un loc. E cel putin la fel de buna precum castigatoarea Oscarului din 2011 (The Social Network), daca nu chiar mai buna; este discreta si face ceea ce ar trebui sa faca orice coloana sonora: sa imbunatateasca scenele, nu sa le copleseasca.
Filmul in sine, este bun, nu excelent. Lasand laoparte fiasco-ul din credits-urile de inceput, ce m-a dus cu gandul la un film prost facut cu James Bond si mi s-a parut complet neadecvat fata de tonul filmului, nu pot gasi prea multe elemente negative sa i le aduc lui Fincher. Descrierea lui asupra oraselului de tara acoperit de zapada in Suedia, precum si micile lucruri precum suieratul vantului din casa lui Martin sau sentimentul de cabana �bruta�, abandonata (in care sta Mikael) sunt toate plusuri.
In ciuda duratei de aproape doua ore si jumatate, vei fi prins dupa primele 10-15 minute, si te vei gasi in imposibilitatea de a te departa de atmosfera patrunzatoare si neobosita ce nu-ti da voie sa pleci pana la genericul de final.
The Girl with the Dragon Tattoo nu este, in mod clar, un film pentru cei slabi de inima. Este un film care iti va invada spatiul personal si te va pune pe ganduri si cred ca publicul va fi impartit in 2. Fie il va adora fie il va detesta, dar nu cred ca exista o cale de mijloc.
PS: In traducere exacta, titlul original este �Men Who Hate Women�.